AnunturiTarnaveni

Masculul s-a nascut pe data de 26 Februarie 2010(TATUAJ /20468, CIP /6420.......... RO),si este fiul lui Ermelleki Szepseg Gabon ,Sg1 (RO, HU) (campionul Romaniei si Ungariei - 2009), si a Zambia van Pavora (nepoata Campionului Mondial VA1 Pakros d' Ulmental si a Vicecampionului Mondial VA2 Quantum von Arminius).

Pentru mai multe detalii, poti cauta in "Google" - nu doresc sa mentionez site-ul rasei ciobanesc german , din motive lesne de inteles.
Va recomand sa alegeti o rasa curata pentru monta si nu metisi, fiindca aceste "combinatii", la urma urmei ,nereusite, dau nastere unor pui atipici rasei (ganditi-va ca il veti avea "companion" urmatorii 15 ani!),cu tulburari psihice si de comportament , si care se pot manifesta neprevazut si mai ales cu violenta in orice moment, si asta nu din vina lor, atentie! Ca sa nu spun ca diferenta este foarte mare in pregatirea si dresajul unui caine de rasa care se realizeaza prin joaca, efectiv, in comparatie cu o rasa "no name" de la care nu te poti astepta decat la munca foarte multa si refuz de lucru cu stapanul, in cele mai multe cazuri.
Este o recomandare, luati-o ca atare, voi alegeti ce doriti.

PS: Am avut de-a lungul timpului alte 2 "rase" de cani "germani", si mi-am dat seama in acest timp ce inseamna PEDIGREE -ul unui caine(acestia nu au avut), comparand acele rase cu autoturisme, cum sunt: volkswagen,audi,bmw,etc.deci masini f.bune, iar pe CIOBANESC GERMAN il consider ca un MERCEDES, care dupa mine este varful elegantei, frumusetii, tinutei si a sigurantei; este parerea mea, si nu este obligatorie pentru altii.
O zi buna!

Standardul rasei Ciobanesc German
TRADUCEREA : Dna. C. Seidler şi Dna. I. Kincaid.
ORIGINE : Germania.
UTILIZĂRI : Utilizări diferite, paza turmelor, câine de pază şi pentru servicii.
CLASIFICARE F.C.I. : Grupa 1 Câini ciobăneşti de turmă şi de cireadă (cu excepţia câinilor elveţieni de munte şi de cireadă)
Secţiunea 1 Câini ciobăneşti dresaţi pentru muncă
SCURT ISTORIC : În conformitate cu rezoluţia oficială, Asociaţia pentru câinii ciobăneşti germani (Verein für Deutsche Schäferhunde) cu sediul la Augsburg, în calitate de membru al Clubului Chinologic german (Verein für Deutsche Schäferhunde) şi ca asociaţie fondatoare a rasei, răspunde de standardul Ciobănescului German. Acest standard a fost elaborat iniţial la prima întâlnire a membrilor Asociaţiei de la Frankfurt pe Main, la 20 septembrie 1899, pe baza propunerilor făcute de A. Meyer şi von Stephanitz.
La acestea au fost formulate amendamente după cum urmează: la cea de-a 6-a şedinţă a membrilor asociaţiei din 28 iulie 1901, în timpul celei de-a 23-a şedinţe a membrilor de la Köln (Rin) din 17 septembrie 1909, la şedinţa Consiliului Directorilor şi a Comitetului Consultativ de la Wiesbaden, Germania din 5 septembrie 1930 şi la Consiliul Directorilor şi al Comitetului Raselor din 25 martie 1961.
Standardul a fost revizuit şi adoptat de Uniunea Mondială pentru Câinii Ciobăneşti Germani (Weltunion für Deutsche Schäferhunde, WUSV) din ziua de 30 august 1976, analizat şi catalogat ca urmare a rezoluţiei Consiliului Directorilor şi a Comitetului Consultativ din 23 şi 24 martie 1991.
Câinele Ciobănesc German, a cărui creştere planificată a început în anul 1899 după întemeierea Asociaţiei pentru Câinii Ciobăneşti Germani s-a dezvoltat din creşterea câinilor de cireadă disponibili la vremea respectivă în Germania Centrală şi de Sud, cu scopul final de a se obţine un câine foarte potrivit pentru cele mai solicitante lucrări utilitare. Pentru a atinge acest scop, s-a elaborat standardul rasei Ciobănescului German, cu accentul pe structura sa fizică corectă şi mai ales pe un temperament sănătos şi un caracter bun.
ÎNFĂŢIŞAREA GENERALĂ: Ciobănescul German este un câine de talie medie, uşor alungit, puternic şi cu musculatura bine dezvoltată, cu osatură şi structură generală fermă.
COMPORTAMENT / TEMPERAMENT: Ciobănescul german trebuie să aibă un temperament echilibrat (cu nervii puternici), sigur pe el, degajat complet (cu excepţia situaţiilor când este provocat), cu o fire plăcută, foarte atent şi uşor de dresat. Trebuie să fie curajos, combativ şi rezistent pentru a fi potrivit ca însoţitor, pentru pază, servicii, câine de cireadă şi « Schutzhund ».
CAPUL: are formă conică şi este proporţionat cu dimensiunea corpului (lungimea sa are aproximativ 40% din înălţimea animalului la nivelul omoplatului) fără a fi aspru sau prea alungit. Are o înfăţişare curată şi uscată, în general, cu o lăţime medie între urechi. Fruntea văzută din faţă şi din lateral este numai uşor rotunjită fără nici un fel de fald în mijloc sau cu un fald numai uşor vizibil.
Proporţia dintre regiunea craniană şi regiunea facială este 50%–50%. Lăţimea regiunii craniene corespunde aproximativ cu lungimea. Văzut de sus, craniul arată egal de la urechi către puntea nazală şi coboară lent în formă uşor conică spre parte anterioară a feţei, cu o oprire în pantă nu foarte abruptă. Maxilarul inferior şi cel superior sunt puternice. Puntea nazală este dreaptă şi nu este de dorit să prezinte nici un fel de indentaţii sau arcuiri. Are buzele strânse, închise ferm şi de culoare închisă.
Nasul: Trebuie să fie obligatoriu negru.
Dinţii: Trebuie să fie puternici şi sănătoşi; dentiţia completă (42 de dinţi în conformitate cu formula dentară).
Ciobănescul German are o muşcătură de tip foarfece, adică incisivii trebuie să se închidă ca un foarfece, astfel încât incisivii de pe maxilarului superior să se suprapună peste cei de pe maxilarul inferior în formă de foarfece. Muşcătura dreaptă, prea sus sau prea jos, este considerată un defect, la fel ca şi spaţiile mari între dinţi (strungăreaţă). Tot un defect este şi alinierea dreaptă a incisivilor. Oasele maxilarului trebuie să fie puternic dezvoltate, pentru ca dinţii să fie ferm încastraţi în arcada dentară.
Ochii: De dimensiune medie, migdalaţi, uşor oblici, fără a fi exoftalmici. Culoarea ochilor trebuie să fie cât mai închisă. Ochii de culoare deschisă şi pătrunzători nu sunt de dorit, căci afectează expresia câinelui.
Urechile: Ciobănescul German are urechile drepte în sus, orientate paralel în aceeaşi direcţie (nu sunt orientate spre interior). Au vârfurile ascuţite şi auriculul este deschis spre faţă. Urechile semi-căzute sau clăpăuge reprezintă un defect. Urechile ţinute spre spate în mişcare sau în repaus nu reprezintă un defect.
GÂTUL: Gâtul trebuie să fie puternic, cu musculatură dezvoltată şi să nu aibă guşă (bărbie dublă). Unghiul faţă de corp (pe orizontală) este de aproximativ 45°.
CORPUL: Linia superioară merge fără nici un fel de întreruperi vizibile de la baza gâtului peste greabănul bine definit şi peste spate coborând uşor spre orizontală, într-o pantă lină pe crupă. Spatele este ferm, puternic şi cu muşchi bine dezvoltaţi. Crupa trebuie să fie lungă, uşor coborâtă (aproximativ 23° faţă de orizontală) şi fără nici un fel de întreruperi faţă de linia spatelui să continue cu inserţia cozii.
PIEPTUL: Nu foarte lat, partea inferioară a pieptului cât mai lungă şi bine dezvoltată. Adâncimea pieptului trebuie să fie 45 – 48% din înălţimea în dreptul omoplaţilor. Coastele trebuie să aibă o formă de arc larg. Coastele în formă de butoi sau prea plate reprezintă un defect.
COADA: Ajunge cel puţin până la încheietura genunchiului, dar nu mai departe de mijlocul metatarsului. Are păr ceva mai lung pe partea inferioară şi este purtată într-o curbă elegantă. Când câinele este emoţionat sau în mişcare, coada este ridicată şi ţinută ceva mai sus, dar nu peste linia orizontală. Chirurgia corectivă este interzisă.
MEMBRELE
MEMBRELE ANTERIOARE: Privite din toate părţile, picioarele anterioare sunt drepte şi, văzute din faţă, absolut paralele. Omoplatul şi partea superioară a piciorului sunt de lungime egală, cu musculatură bine dezvoltată şi ferm ataşate de trup. Unghiul dintre omoplat şi partea superioară a piciorului este la modul ideal de 90°, dar în general poate ajunge până la 110°.
Coatele nu trebuie să fie orientate nici spre exterior, nici spre interior, atât în repaus, cât şi în mişcare. Privite din toate părţile, antebraţele sunt drepte şi perfect paralele între ele, uscate şi cu musculatură bine dezvoltată. Chişiţa are aproximativ 1/3 din lungimea antebraţului; unghiul dintre ele este de 20 – 22°. O chişiţă slabă (cu unghiul peste 22°) sau prea abruptă (unghiul sub 20°) afectează capacitatea de muncă a câinelui, mai ales rezistenţa.
Labele anterioare: Rotunjite, cu degetele bine arcuite; pernuţele ferme, dar nu fragile; ghearele puternice şi de culoare închisă.
MEMBRELE POSTERIOARE: Picioarele din spate sunt orientate uşor spre spate; văzute din spate, sunt paralele unul cu altul. Coapsa inferioară şi cea superioară sunt aproximativ egale ca lungime şi formează un unghi de aproximativ 120°. Metatarsul stă vertical sub încheietura chişiţei.
Labele din spate: Compacte, uşor arcuite; pernuţele sunt dure şi de culoare închisă; ghearele puternice, arcuite şi tot de culoare închisă.
MERSUL/MIŞCAREA: Ciobănescul german este un câine care merge la trap. Membrele trebuie să fie coordonate în privinţa lungimii şi a unghiului în aşa fel încât, fără o modificare vizibilă a liniei superioare a corpului, picioarele din spate să propulseze corpul în timp ce cele din faţă se extind cu o distanţă egală. Orice tendinţă spre un unghi prea deschis al membrelor posterioare reduce fermitatea şi rezistenţa, afectând astfel capacitatea de lucru a câinelui.
Proporţiile corecte ale corpului şi ale unghiurilor au drept rezultat o deplasare plată deasupra solului, care ajunge la distanţă mare şi acoperă tot spaţiul, ceea ce creează impresia unei propulsii fără efort. Capul împins înainte şi coada uşor ridicată creează impresia unui trap uşor, fără efort, prezentând o linie uşor curbată, neîntreruptă de la vârful urechilor, pe deasupra gâtului şi a spatelui până în vârful cozii.
PIELEA: Pielea nu este foarte întinsă pe corp, dar nu face nici un fel de pliuri.
BLANA
ALCĂTUIREA BLĂNII: Blana corectă a unui Ciobănesc German este dublu stratificată (Stockhaar) cu o blană exterioară şi una sub aceasta. Blana exterioară trebuie să fie cât mai deasă, dreaptă, aspră şi strâns lipită de corp. Pe cap, între urechi, pe partea frontală a picioarelor, pe labe şi pe degete părul este scurt; el este ceva mai lung şi mai des pe gât. Pe partea posterioară a picioarelor, părul este mai lung şi se întinde până la încheieturi. Formează un fel de „pantaloni” pe partea posterioară a coapselor.
CULOAREA: Negru cu brun roşcat, brun, galben până la cenuşiu deschis. Negru sau cenuşiu ferm. Câinii cenuşii cu nuanţe mai închise prezintă spatele şi masca de culoare neagră. Semne discrete mici de culoare albă pe piept precum şi o culoare foarte deschisă sunt admisibile, dar nu sunt de dorit. Nasul trebuie să fie negru la toate culorile de blană. Câinii care nu au mască, cu ochi de culoare deschisă, ghearele palide şi vârful cozii roşu sunt consideraţi lipsiţi de pigmentaţie. Blana interioară prezintă tonuri uşor cenuşii. Culoarea albă nu este acceptată.
TALIE ŞI GREUTATE :
Câini:
Înălţimea la omoplaţi: 60 – 65 cm.
Greutatea: 30 – 40 kg.
Căţele: Înălţimea la omoplaţi: 55 – 60 cm.
Greutatea: 22 – 32 kg.
Lungimea corpului este aproximativ cu 10 – 17% mai mare decât înălţimea la omoplaţi.
DEFECTE: Orice abatere de la caracteristicile de mai sus va fi considerată defect şi gravitatea acestuia va fi apreciată în funcţie de gradul lui şi de efectul asupra sănătăţii şi bunăstării câinelui.
DEFECTE GRAVE :
• Orice abatere de la caracteristicile rasei descrise mai sus care afectează capacitatea de lucru a câinelui.
• Urechi defecte: urechi plasate prea jos, urechi înclinate, strânse spre interior. Urechi lipsite de fermitate.
• Lipsă severă a pigmentaţiei.
• Defecte de dentiţie: orice abatere de la muşcătura tip foarfece şi de la formula corectă a dentiţiei, altele decât cele incluse în defectele eliminatorii descrise mai jos.
DEFECTE ELIMINATORII:
• Agresiv sau prea timid
• Temperament instabil, nervos; muşcă
• Câini cu coada sau urechile deformate
• Câini cu malformaţii
• Câini cu dinţi lipsă după cum urmează:
1. 1 premolar 3 plus încă un dinte; sau
2. 1 canin, sau
3. 1 premolar 4, sau
4. 1 molar 1 sau 2, sau
5. un total de 3 sau mai mulţi dinţi lipsă.
• Câini cu maxilarele defecte, muşcătura maxilarului superior cu peste 2 mm peste cel inferior şi invers; muşcătură realizată cu toţi cei 12 incisivi.
• Câinii peste sau sub talie cu mai mult de 1 cm.
• Albinoşi
• Câini cu blana albă (chiar dacă au ochii şi ghearele de culoare închisă).
• Câini cu blana exterioară prea lungă (lungă, moale, care nu stă lipită de blana interioară, cu smocuri la urechi şi la picioare, cu „pantaloni” bufanţi şi coada stufoasă cu blană interioară lungă) (Langstockhaar).
• Câini cu blană lungă (blană lungă, moale fără blană interioară, de cele mai multe ori cu cărare pe mijlocul spatelui, cu smocuri la urechi, la picioare şi la coadă) (Langhaar).
Toţi câinii care prezintă anomalii fizice sau de comportament vor fi descalificaţi.
N.B.: Masculii trebuie să aibă ambele testicule vizibile şi normale, coborâte complet în scrot.